Lulu’s Cake este visul meu și a lui Costin, vis devenit realitate

Ne plac prăjiturile de casă foarte mult. Ne plac pentru gustul simplu, potrivit de dulce și de aromat, pentru că ne amintesc de sărbătoare în familie și de tot ceea ce era mai frumos în casele noastre când eram mici.  Și tocmai acest gust nu îl regăsim nicăieri.

Eram mereu ocupați, iar în puținul timp pe care îl aveam liber ne gândeam cât de bine ar fi să stăm cu fetele noastre în loc să coacem prăjituri și să strângem prin bucătărie după aceea. Sau mă gândeam ce bine ar fi să am un loc de încredere de unde să îmi comand prăjiturile și să mi le și aducă ei acasă, în loc să bat eu orașul în lung și în lat.

Uneori am fi mâncat câte o bucățică din mai multe feluri de prăjituri de casă, dar dacă le coceam noi ce făceam cu restul de prăjitură din tavă?

De zilele noastre de naștere tot prăjituri de casă aș fi vrut să ducem la birou, dar de unde? Și cine să ni le aducă, proaspete, gustoase, așa cum le știam noi? Și le mai voiam și frumos ambalate și ușor de transportat și servit. Of.

Apoi copiii noștri au crescut și au început să ceară și să și mănânce dulce. Tot prăjiturile de casă mi se păreau mai potrivite în locul alternativelor din piață, însă ceea ce găseam eu ca fiind de casă, nu mai avea același gust. Oriunde mergeam, găseam prăjituri după rețete împrumutate din alte culturi: tiramisu, cheese cake, moelleux au chocolat, macarons, pastais de nata, waffles, panacota, croissants. Unele mai bune, altele mai puțin bune, unele congelate, prea puține proaspete, toate foarte dulci și foarte colorate, mereu foarte aspectuoase, dar cu multă cremă și gelatină, fabricate din premixuri și în toate formele posibile. Iar eu voiam o simplă Albă ca Zăpada sau o negresă sau o plăcintă cu brânză sau cornulețe cu borș cu leuștean. Și mă întrebam, de ce oare noi românii nu vrem să transmitem mai departe rețetele noastre, de ce nu suntem mândri precum francezii, de exemplu, de prăjiturile lor, de ce nu le promovăm deloc? De ce la ședințele din corporația unde lucram, le serveam străinilor croissante sau foietaje în loc de ceva autentic și povestea acelui dulce autentic?

Așa a apărut Lulu’s Cake, un laborator de prăjituri de casă, făcute ca odinioară, din ingrediente simple, de fiecare dată folosite diferit. Și pentru noi le facem, dar mai ales pentru voi, pentru că știm ce înseamnă să îți fie poftă, dar să nu ai timp. Știm cum e să ai invitați la cină și să vrei să servești ceva bun, dar e greu, pentru că ajungi la ora 7 acasă, odată cu invitații. Știm cum e când îți cer copiii ceva bun și ce găsești ușor în jur, te sperie. Știm cum este când sâmbăta toată lumea cere un dulce bun și dacă îl faci tu înseamnă să stai cam 3 ore prin bucătărie să plămadesti, să coci, să speli vase și pui totul la loc. Știm cum este să te duci în vizită la cineva și să vrei să faci o surpriză. Știm cum e să îți fie dor de bunica și plăcinta ei cu brânză sau de mama când îți făcea negresă.

Și am ales să livrăm, pentru că traficul este inamicul nostru, al tuturor. Toți ne bucurăm cand economisim un pic de timp. Noi livrăm rapid, în maximă siguranță, cu certificate de conformitate și cu plata la livrare: cash sau card.

Cu fiecare prăjitură Lulu’s Cake, vrem:

– să readucem în prim plan rețetele românești și să le punem în valoare.
– să facem prăjiturile care ne plăceau în copilărie, la fel cum se făceau atunci.
– să venim în întâmpinarea oamenilor ocupați făcând și livrând prăjituri bune, autentice, proaspete, bune pentru adulți, pentru copii și pentru orice ocazie.